eu şi blogu' meu

văzut aici.

Până să trec la povestea cu hârtia vreau să mulţumesc pe această cale cfr-ului care ştie să îmi facă fiecare călătorie prin intermediul lor mult mai memorabilă. Pe lângă faptul că devine memorabilă, trebuie să mai mulţumesc pentru faptul că dacă aleg să mă întorc cu ei din concediu voi avea parte de un concediu mai lung. Şi ştim cu toţii că un concediu mai lung este unul mai benefic. Să dau şi un exemplu în acest sens. Trenul accelerat Mangalia-Bucureşti se va gara şi va pleca din staţie cu o întârziere de 50 de minute pentru care ne cerem scuze. După 50 de minute nicio reacţie.  Cunoscând sistemul am răbdat şi am tot aşteptat. Fix trei ore şi trei minute. Interval în care cfr-ul nu a mai anunţat nimic. Putea să estimeze cred o oră şi să ştiu ce am de făcut în acest interval.  Mai fac o baie în mare, pozez apusul, mă duc la supermarket şi pun de un grătar. Ştiam să mă feresc în acest fel de ulcer. Sau de deshidratare.

Şi ca să revin la titlu. O să mă întorc puţin în timp. Şi tot legat de cfr. Adicătelea tot în gară. Să presupunem următoarea situaţie. Subit, te apucă o nevoie fiziologică, pentru că e normal, suntem oameni şi avem nevoi, şi uneori nevoia ne apucă în gară. Şi vedem un wc cu taxa de 1 leu. Şi intrăm. Şi plătim 1 leu. Şi să vorbesc la persoana întâi.  Tanti care era ocupată cu ocuparea unui scaun şi recepţionarea unui leu are pe masă două bucăţi de hârtie predefinite undeva la 40 de cm.  Le iau pe amândouă şi mai cer una. Mi se mai dă una dar cu mormăieli de rigoare cum că ar trebui să mai plătesc. O las în plata ei şi în plata unui singur leu. Şi apoi îmi vine următoarea întrebare: cine decide lungimea hârtiei? S-au făcut nişte cercetări de-a lungul timpului şi s-a constat o lungime predefinita? Cum s-au făcut aceste măsurători? Ştiu că sunt produse pe piaţă care au în descriere menţionat valabil pentru n utilizări. Aşa ar trebui să facă şi firmele producătoare de hârtie igienică? Să mentioneze pe produs valabil pentru n utilizări, pentru o mai bună eficienta şi protejarea mediului puteţi folosi schema de mai jos….

Cam asta a fost descrierea unei întrebări existenţiale ce mă apasă de câteva zile. În speranţa că nu v-am creat un peisaj prea… colorat, închei cu o altă întrebare: v-am spus că e o vară incendiară?

Azi a fost o zi. Şi încă este.  O zi de vineri. O vineri cu soare. Mult soare. Prea mult soare. O vineri cu verde. O vineri cu bake rolls. O vineri chiar şi cu un rolls royce văzut în treacăt cu o întoarcere a gâtului la 145.65 de grade. O vineri cu tricoul cu bad bear (cunoscătorii ştiu de ce). O vineri în care în lipsă de altceva am tabloidizat dacă mi-e permis termenul, clasicele tabloide de la noi, cancan, click, libertatea. Poate or mai fi şi altele, eu pe astea le-am găsit prin vecini. O vineri tabloidă. Să ne oprim puţin la ştirea ce m-a făcut să tastez acum. Băsescu şi-a rănit urechea prezidenţială cu un prezidenţial beţişor. Beţişor care nu avea vată prezidenţială la ambele capete. Toate ziarele s-au întrebat de unde are nea  Băse beţişoare cu un singur capăt prezidenţial vătuit. Au căutat respectabilii jurnalişti şi jurnaliste, reporteri şi reportărese, doar doar o  găsi minunea de băţ cu un singur capăt vătuit. Şi-au făcut tumbe, şi-au făcut investigaţii amănunţite, cred că şi şpagatul pe două beţişoare bivătuite. Concluzie: nea Băse minte, nu există beţişor cu un singur capăt vătuit. Dar la supermarketul prezidenţial aţi căutat? Nu, bineînţeles că acolo se intră ca la Metro, pe bază de legitimaţie prezidenţială, şi pe bază de escu. Am avut şuviţa lui Băsescu, dosul de palmă a lui Băsescu, am avut chiar şi “găozarul” lui Băsescu. Să nu uit de “ţiganca împuţită” a lui Băsescu.  Şi cam atât îmi aduc aminte acum. Nu credeam că o să avem vreodată beţişorul lui Base. Bănuiesc că în curând o să apără pe piaţă beţişoare vătuite la un singur capăt, bineînteles marca Băsescu. Şi pentru a se evita rănirea, cum i s-a întâmplat ilustrului, la celălalt capăt se va crea un dispozitiv special conceput pentru a nu provoca rănirea accidentală. Propun un dop de plută…  Şi mai propun să îmi dea cineva nişte felii de lămâie că iar am scris de  politicieni… ceea ce nu prea mi se întâmplă…

Fără nicio legătură cu cele spuse mai sus, fiindcă am încercat şi eu ceva asemănător şi pentru îmi place ideea, vă recomand  acest link http://anatomamaria.wordpress.com/2010/08/01/de-ce-s-o-angajezi-pe-ana/

Într-o bună zi a acestei săptămâni am fost nevoit să schimb o bancnotă de 10 lei. Acţiunea se petrecea la locul de muncă. Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta, am întrebat în faţă, am întrebat în spate, am întrebat pe cei ce treceau întâmplător sau nu pe acolo. Nimic. Răspunsul era nu. Răspuns care nu mă mulţumea şi nu puteam să cred că nu există nimeni care să nu aibă să schimbe una de 10 lei. Şi am început apoi să întreb prin open space, doar doar o avea cineva. Cu greu, am găsit după vreo 5-6 minute de pus aceeaşi şi aceeaşi întrebare, pe cineva care să aibă să schimbe.
Aşa că am rugămintea să răspundeţi la poll-ul de mai jos. Fix în aceste momente, aveţi sau nu să schimbaţi una de 10 lei?

Veneam spre casă, veneam cu metroul, şi cum vorbeam cu colegele  de open space de una alta, îmi sare în ochi o reclamă: Magic Fm, muzică pentru o piele fină. Le fac atente şi pe colege şi le spun apoi că reclama e bună, şi-a atins scopul, m-a făcut să memorez că magic fm are o reclamă la metrou, că magic fm îndepărtează ţânţarii, că magic fm face pielea mai fină şi cel mai important, magic fm m-a făcut să scriu aceste rânduri.

Eu zic că va fi o nebunie, o revoluţie în adevăratul sens al cuvântului. Păi cum? Păi magic fm face o piele mai fină.  Asta înseamnă falimentul industriei cosmetice. Ce creme hidratante, ce ph neutru, ce Q10, ce Dove, ce exfoliere.  De acum dacă vrei să faci un duş, dai drumul la apă, dai drumul la magic fm şi apoi să vezi ce prospeţime! ce fineţe!. Aş avea o sugestie de făcut, dacă  magic fm difuzează un sunet de o frecvenţă insuportabilă pentru ţânţari, (mai exact, este vorba despre 14850 Hz, că aşa se zice pe site), ce-ar fi să se introducă şi frecvenţe cu miros de portocale, pricomigdale, ciocolată, castravete,  cafea cu lapte. Nu neapărat în aceeaşi combinaţie. Poate asta o să-i încurajeze pe cei care obişnuiesc să cânte la duş, o piele catifelată duce la o voce mai fină, o voce mai fină duce la un altfel de karaoke, un altfel de karaoke duce la ceva gen mega star… Şi când te gândeşti că totul a pornit de la magic fm… Dar oare dacă se va asculta magic fm cu volumul tare, va avea efect de wash and go? şi părul va aveam mai mult volum? Sau să presupunem că românul va asculta manele fm, ce efect vor avea  acestea? Va afea efect invers? Va zbârci pielea? Va atrage ţânţarul? Sau musca? Că vorba ceea musca la c… trage…

Şi după cum se spune şi în titlu, acest articol nu face pielea mai catifelată şi nici obrazul mai subţire. Şi nici melodia ce urmează mai jos. Dar e melodia care îmi fredona pe la opt dimineaţă…

Magic fm face şi timpul să zboare altfel… observaţi data la care s-a scris articolul de pe site. 

Relatarea începe aşa: se făcea că era o zi toridă de vară, 19.07.2010, zi în care scriu aceste rânduri. Şi se făcea că trebuia să ajung la Piaţa Presei Libere, la Jurnalul Naţional să ridic nişte cărţi pe care le comandasem într-o bună zi de miercuri de pe shop.jurnalul.ro. Zi la fel de toridă probabil,  dar asta intră la alt capitol. Şi după ce mă ia ameţeală învârtindu-mă 30 de mine  ca să găsesc o informaţie coerentă legată de locaţia exactă. adică camera 334, după ce merg cu liftul 8 etaje, cu un lift care mergea cu o viteză ameţitoare de altfel (dacă aş fi mers pe scări aş fi ajuns mai repede), după ce mi se dă un număr de telefon la care îmi răspunde o amabilă căsuţă vocală, ajung la camera 334 şi zic bună ziua şi numele meu este şi am venit pentru…. O colegă citea comanda din calculator şi cealaltă colegă culegea cărţile din grămadă. Comanda nu era nici măcar pregătită aşa cum era normal şi aşa cum mi s-a mai întâmplat când am comandat online din alte părţi. Mi se pun cărţile într-un plic, mi se spune că nu au o pungă, le zic că am rucsac şi nu e nicio problemă, dau banii şi întreb:

Păi factura?

Răspuns: Nu putem să vă mai emitem factură pentru că s-a emis deja una pe numele dvs, factura care conţinea şi taxele de transport şi a fost stornată. Ne pare rău, nu vă mai putem elibera altă factură.

Păi şi dvs cum vă înregistraţi mai departe?

Răspuns: păi avem înregistrată comanda dvs care e transmisă la contabilitate.

Având în joburi anterioare legătură cu facturarea, având şi acum puţină experienţă în ceea ce priveşte comerţul online, le întreb pe respectivele de la shop.jurnalul, la următoarea comandă putem negocia preţul? Şi nu mă supăr dacă nu mi se eliberează factura sau măcar un simplu bon. Dar cum era treaba aia cu “”Vă rugăm solicitaţi şi păstraţi bonul fiscal”.

Şi acum că am terminat această relatare, o seară bună în continuare. Pam pam.

Pentru că e criză, pentru că salariile au scăzut sau au rămas la acelaşi nivel, pentru că tva-ul a crescut la 24%, pentru că bonurile de masă se vor impozita sau nu se vor mai da deloc… pentru că nu pot sta cu mâinile în sân (dar poate pe un sân, da) şi trebuie să găsesc soluţii de a mă descurca, am următorul anunţ de făcut:
Vând modestie! Da! Aţi auzit bine, vând modestie! Eu, prim proprietar, vând din propria-mi modestie. Menţionez că nu necesită reparaţii sau schimbări radicale, doar mici ajustări în funcţie de fiecare client. Poate fi folosită apoi imediat. În cazul în care sunteţi nemulţumiţi şi începeţi să vă lăudaţi, puteţi returna modestia în termenul legal de 10 zile lucrătoare. Preţ negociabil! Ofertă limitată!

Era o seară obişnuită de iunie. Se dusese canicula de acum câteva zile, acum domnea o temperatură decentă, nici prea prea nici foarte foarte, nici prea cald, nici prea frig. Undeva în depărtări se aud nişte voci şi nişte zaruri. Uşa de la balcon e deschisă şi îi aud pe tinerii vecini ce îşi măsoară talentul şi norocul la un joc de table la lumina iluminatului public de care se bucură şi parcarea. Undeva aici în apropiere, în surdină, se aud nişte acorduri muzicale de la un radio nu foarte cunsocut. Mă surprind fredonând ceva, mă opresc la scurtă vreme. Urechile mi s-au sesizat între ele şi au căzut de comun acord că ar fi cazul să mă opresc, nu înainte de a-mi promite că data viitoare mă vor atenţiona mai târziu. Seara obişnuită continuă. E ora 10.42 pm şi eu sunt tot pe fm.
Îmi mai arunc un ochi obişnuit pe facebook, unde întâmplător las un comentariu neobişnuit de filozofic: „dragostea e bună dacă e gătită la foc mic, cu condimentul potrivit”. Dar oare e locul potrivit? Habar n-am! Dar să îmi continui seara obişnuită.
Între timp mă apasă o problemă existenţială. Oare off scris cu doi de f e mai grav decât of scris cu un singur f? Nu de alta, dar necunoscute şi nebănuite sunt şi of-urile din zilele noastre.
Mai torn nişte vodcă în pahar, duc paharul la gură, dar îmi aduc aminte imediat că mă aflu într-o seară obişnuită şi nu există nicio vodcă. Poate în episodul următor…
Aflu că Franţa a pierdut cu 2-1. Nu ştiu cât de grav e, dar e singura ştire pe care am aflat-o.  În rest pot să zic că nu sunt la curent cu noutăţile, fie ele sociale, politice, sportive. Sau legate de vreme. Am un motiv destul de serios pentru care nu-s la curent. Fiind uşă de la balcon deschisă, uşa de la cameră stă mai mereu închisă, nu de alta, dar mă feresc să stau în curent, nu vreau să fac reumatism, că deh… am şi eu o vârstă…
V-am spus că era o seară obişnuită de iunie?

Deşi mă mai văd într-un alt miraj,
Nu am intrat într-un nou anturaj.
Rămân aproape în acelaşi peisaj,
Sunt acelaşi om de acelaşi gramaj,
Dar vedeţi, cu mici probleme de blocaj
Cu idei în ceaţă, slabe, de mic tiraj
Tot zero zero pe tabela de marcaj,
Dar sper într-o schimbare de voltaj,
Mă opresc aici, cu acest mic mesaj.

Şi fără nicio legătură, pentru că tocmai ce am ascultat piesa de mai jos, vă întreb: aripi picante, aripi picante, cine doreşte aripi picante?

Cassa Loco feat. George Hora - La Mall