eu şi blogu' meu

Hai că am revenit şi pe plaiuri urbane! Nu-s prea multe de zis de peisajul de la ţară dar tre să zic totuşi două faze. Toata lumea are probleme în perioada asta cu temperatura ridicată şi îşi manifestă problema în fel şi chip, dar am rămas puţin mască când l-am auzit pe unu: “frate, a fost atât de cald azi că stăteam în casă si îmi frigea lanţul la gât“. Cred că prefera să se automutileze decât să-l dea jos de la gât că doar deh: “frate! am lanţ!“. Ca o paranteză, nu înţeleg rolul unui lanţ la gâtul unui barbat, nu sunt fanul bijuteriilor la bărbaţi şi sunt de acord numai dacă se prezintă într-un mod discret şi finuţ. Şi dacă e să prefer o bijuterie la mâna ar fi o bijuterie… de ceas.

A doua fază e despre un puşti de un 1.80m şi 180 kg (nu exagerez cu nimic) şi despre maşinuţa lui, un Audi A6. Ştiu ca părinţii lui se ocupă de agricultură şi pesemne că o fac şi bine şi mai ales cu profit frumuşel, foarte frumos şi felicitări pentru asta! Şi îl intreb pe puşti dacă maşinuţa e cadou de 18 ani, mi-a zis că nu, că e munca lui pe vara trecută. Cred că dacă află băiatul lui Mazăre una ca asta se va oftica rău de tot pentru că el a câstigat vara trecută în jur de 4000 de euro, din munca la o terasă, aşa cum declara la Măruţa în emisiune. Am uitat să precizez că maşinuţa a costat 13 000 de euro, nu ştiu anul, dar am aflat că are 100 000 de km, motor de 2.7l, 180 CP şi e adusă din afara (asta poate explica preţul bun zic eu, asta dacă cel aflat de mine e şi cel real).

După îndelungi consultări cu propriul sine care au durat mai puţin de doua minute m-am hotărât să plec la ţară pentru câteva zile, plec din sauna din apartament în camerele puţin mai răcoroase dintr-o simpla casă de ţară, într-o zonă de câmpie. Nucul din faţa casei sper să fie la fel de prietenos ca şi altă data. Hai că ne www. Weekend plăcut şi răcoros să aveţi!

Am văzut azi noapte un film foarte fain, Lucky Number Slevin, şi la un moment dat era o conversaţie de genu:
“- Sufăr de ataraxie.
- Ataraxie?
- Este o boala caracterizată prin libertatea de orice griji sau preocupări.”
Curios fiind de termenul ataraxie caut în dex si găsesc următoarele: 1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2.(Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcţii etc. Iată o boala de care uneori aş avea nevoie sa fiu suferind, un fel de miserupism pentru tot felul de probleme ce apar la orizont. Ce-ar fi ca uneori să pot da din degete şi să reuşesc imediat sa mă detaşez de griji, să capăt un soi de imunitate.
Ce ziceţi, facem un club al ataraxiştilor?

PS: vă recomand filmul dacă nu l-aţi văzut deja.
Alt PS: am fugit! mă aşteaptă nişte gogoşi cu gem de caise marca “home-made”….

Se constată în ultimul timp tendinţa de îngrăşare a românilor, o tendinţă împrumutată de la americani ca multe alte “obiceiuri”, tendinţă data de regimul prost de alimentaţie, de mâncarea tip fast-food etc. Bineînţeles că totodată s-au înmulţit si regimurile de slăbit care mai de care mai ciudate, mai diversificate, mai uşoare, mai drastice. Nu voi începe în cele ce urmează sa descriu vreun regim de slăbit sau să dau sfaturi în ceea ce priveşte nutritia, vreau doar să precizez ca unii aplică un altfel de regim de slăbit. Acestia cred că dacă arunca gunoiul din maşină sau din balcon cum e cazul “doamnei” din clipul de mai jos scapă din greutate. Haideţi sa le spunem că nu se va întâmpla asta.

Am descoperit ieri un site: www.copyscape.com care te ajută sa afli dacă textele scrise pe blog iţi sunt copiate de alţii. Mi se pare de bun simţ ca atunci când dai copy-paste să precizezi şi sursa. M-am jucat puţin cu acest site şi fiindcă blogul meu e prea mic, am testat blogul lui Mihai Bendeac. Poate or mai fi şi alte posibilitaţi, şi alte site-uri care fac treaba asta, site-ul pe care l-am gasit are un serviciu free dar şi unul premium care costă ceva bănuţi.
Numa‘ de bine!

Cu această formulă suntem întâmpinaţi într-un magazin în care există un consilier vânzari sau un asistent vânzari, fie că e magazin de haine, fie de faianţă-gresie, fie de accesorii mobilier, fie de baloane colorate. Răspunsul meu în cele mai multe cazuri va fi: “Nu, mulţumesc. Voi apela la ajutorul dvs în caz că am nevoie”. De ce zic asta? Pentru că îmi place sa mă plimb liber prin magazin, să nu simt respiraţia angajatului în ceafă, pentru ca nu îmi place sa mă grăbesc, pentru că vreau să compar, să calculez… s.a.m.d. Sunt nişte paşi pe care îi fac înainte de o eventuală cumpărare. Nu vreau să mă simt presat să cumpăr.
De multe ori nu e vina anagajaţilor ci a patronilor sau a şefilor de departament care au impresia că angajatul îşi face datoria şi va avea şi sorţi de izbandă dacă stă agăţat de client. Clientul vrea să fie ajutat atunci când are nevoie de ajutor şi alteori vrea să fie liber în luarea deciziei, depinde de cunoştinţele sale în domeniul în care shopinguieste, se poate întampla şi situaţia în care angajatul să fie consiliat de client.
Poate ar mai fi multe de zis dar pe ăste vremuri de criza, nu-mi rămane decât sa va urez spor la cumpăraturi.

Încep sa spun ca în mod sigur am luat-o razna şi în continuare o sa vedeţi şi de ce. Ştiţi că românul e inventiv şi face orice pentru a-şi îndeplini pofta inimii sau pofta gâtlejului în cele ce urmează. Românul găseşte întotdeauna o modalitate să sustragă, să se sustragă, să facă el ceva ce nu are voie. Avem imaginea muncitorului de şantier, muncitor cu imagine a la Dorel. Am ajuns la concluzia că dacă nu se simte presat muncitorul român nu îşi face treaba cum trebuie, mai ales dacă e plătit la ora şi se bucura şi de puţină libertate face el ceva sa tărăgăneze lucrurile, mulţi aplicând principiul: “ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Chestia asta e valabilă nu numai în cazul muncitorului de şantier ci în toate domeniile.

Să trec totuşi mai departe şi să zic ceva de alcool şi muncitorul roman. Nu ştiu cât predomina chestia asta în ziua de azi dar ştiu ca înainte buzunarele salopetelor erau foarte încăpătoare şi se putea ascunde vreo sticlută de alcool în buzunarul vreuneia. De ce a avut succes reclama la “Unirea”, de ce a rămas întipărita uşor în mintea romanului?

Acestea fiind zise, mă gandeam eu după ce mi s-a făcut invitaţia de a bea un 3 în 1 ce-ar fi, aşa cum exista cafea solubilă să existe vodca solubilă, i-ar fi mai uşor muncitorului din tiparul de mai sus să-şi satisfacă pofta gâtlejului în timpul programului. Si apoi treptat să se facă upgrade-uri, să apară vodca 3 în 1 (vodcă, lămaie şi apa tonică, sau alte combinatii)

Ceea ce am spus mai devreme nu trebuie generalizat.
PS: consumul de alcool dauneaza grav productivităţii muncii… şi jobului.
PS1: sigur am luat-o razna! Numa’ de bine!