eu şi blogu' meu

Discutam zilele trecute despre conversatiile nu tocmai plăcute de pe mess, despre conversatiile de început alea cu buna/salut/hello, cine eşti, de unde ai id-ul… conversatii în care se fac propuneri, în care se refuză propuneri, conversatii care se opresc uneori la stadiul de început, conversatii care pot degenera in vorbe nu tocmai ortodoxe. Acest aspect poate fi valabil si in cazul conversatiilor telefonice. Mă gandesc ca mijloacele de comunicare sunt variate în ziua de azi, au evoluat de-a lungul timpului si vor evolua în continuare dar pentru unii nu ar fi trebuit sa existe acest progres, pentru acesti dobitoci (si aici alinturile pot fi multe) ar trebui sa existe o lume numai a lor, o lume in care comunicarea sa se faca prin semne sau prin alte mijloace specifice preistoricului.

Pe de alta parte mă oftic cand vad personaje din categoria de mai sus cu telefoane de ultima generatie, cu enspe functii din care folosesc doar cateva, puţine în comparatie cu ce poate telefonul respectiv, adică sa vorbească, sa facă o poza si eventual sa asculte muzica si nu orice muzica si de multe ori nu la căşti cum e normal atunci cand eşti în public. La ce bun sa dai o caruta de bani pe un iphone sa zicem dacă eşti un limitat, dar stii ca da bine cand il scoti din buzunar si il pui pe masa de la terasa aia de pe trotuar, alaturi de cheile cu breloc de audi.

Numa de bine!