eu şi blogu' meu

Am primit pe mail o recomandare de job foarte interesantă, aceea de montator tziglă metalică… fiiind în căutarea unui job şi în acelaşi timp căutand sa imi descopar vocatia, am dat curs acestei recomandari şi am trimis şi o scrisoare de intenţie pe care v-o prezint:

Stimate Domnule/Doamna

Am absolvit S.M.Tz.M (Scoala de Montatori Tzigla Metalica) si consider ca in anii de scoala am acumulat multe cunostinte in asezat scara, ridicat pe scara, manuirea tziglelor metalice, folosirea uneltelor necesare. Astept cu nerabdare sa pun in practica aceste cunostinte, combinate cu abilitati utile domeniului si, implicit, jobului dvs.

Am aptitudini foarte bune de comunicare (pot tzipa/fluiera la colegul sa imi dea ciocanu’, vreo unealta sau vreun accesoriu necesar). Aceste aptitudini au fost dobandite in experienta mea (de montator). Sunt o persoana dinamica, responsabila, hotarata, interesata in perfectionarea profesionala in domeniul montatului tziglei metalice. Imi doresc sa am sansa de a lucra in compania dumneavoastra, unde as putea sa-mi pun in evidenta capacitatile intelectuale si experienta acumulata pentru a indeplini sarcinile si scopurile organizatiei, cat si pentru dezvoltarea carierei mele. Dinamismul meu se datoreaza si faptului ca sunt foarte familiarizat cu acest domeniu prietenii spunand despre mine ca nu am toata tzigla pe casa, e si normal sa se intample acest lucru datorita dedicatziei cu care lucrez pentru ca uneori dau o pata de culoare acelui acoperis la care lucrez punand tzigla chiar din “ograda proprie”.

Desi unii colegi de ai mei prefera la ora actuala sa se reprofileze pe alte meserii gen ospatar si tinichigiu dupa sfatul iubitului nostru presedinte Traian Basescu eu raman fidel acestei meserii. Mentionez ca testul psihologic pentru lucrul la inaltime l-am trecut cu brio primind calificativul “cu capul in nori” ceea ce inseamna ca pot lucra la altitudini foarte ridicate.

Daca veti considera ca motivatia si calificarea mea sunt oportune pentru obtinerea unui loc in cadrul companiei dumneavoastra, sunt disponibil in orice moment pentru a fi contactat in vederea discutarii detaliilor unei posibile colaborari.

Discutam zilele trecute despre conversatiile nu tocmai plăcute de pe mess, despre conversatiile de început alea cu buna/salut/hello, cine eşti, de unde ai id-ul… conversatii în care se fac propuneri, în care se refuză propuneri, conversatii care se opresc uneori la stadiul de început, conversatii care pot degenera in vorbe nu tocmai ortodoxe. Acest aspect poate fi valabil si in cazul conversatiilor telefonice. Mă gandesc ca mijloacele de comunicare sunt variate în ziua de azi, au evoluat de-a lungul timpului si vor evolua în continuare dar pentru unii nu ar fi trebuit sa existe acest progres, pentru acesti dobitoci (si aici alinturile pot fi multe) ar trebui sa existe o lume numai a lor, o lume in care comunicarea sa se faca prin semne sau prin alte mijloace specifice preistoricului.

Pe de alta parte mă oftic cand vad personaje din categoria de mai sus cu telefoane de ultima generatie, cu enspe functii din care folosesc doar cateva, puţine în comparatie cu ce poate telefonul respectiv, adică sa vorbească, sa facă o poza si eventual sa asculte muzica si nu orice muzica si de multe ori nu la căşti cum e normal atunci cand eşti în public. La ce bun sa dai o caruta de bani pe un iphone sa zicem dacă eşti un limitat, dar stii ca da bine cand il scoti din buzunar si il pui pe masa de la terasa aia de pe trotuar, alaturi de cheile cu breloc de audi.

Numa de bine!

Cat poate dom’le sa coste un oraş ca Brăila, un oraş în care s-a făcut mult negot de-a lungul timpului. Uite ca acum istoria îşi lasă amprenta, se găsesc azi în Brăila 2 carrefour, 2 plus, 2 billa, 1 penny xxl, 1 pic, 1 kaufland. Nu reuşesc sa îmi dau seama de unde atata putere de cumparare a brailenilor, pe de alta parte nu ştiu cat de bine le merge acestor magazine sau cat de bine bate vantul prin ele, mai ales în perioada asta. Pe de alta parte oraşul e împanzit de magazinase de 3.8 ron sau 38 de mii. Faci trei pasi si hop un 38 de mii, hop o chinezarie ceva
Se ştie ca în Brăila toate drumurile duc la Dunăre, dar fără sa vrei te loveşti în cale si de un 38 de mii. Pot sa zic ca Brăila e un oraş de 38 de mii. Atat de ieftin? Atat de kitsch?