eu şi blogu' meu

Tocmai ce am terminat de urmărit meciul Steaua-Dinamo (0-1), nu sunt microbist, nu sunt vreun fan înfocat, nu sunt un împătimit al urmăririi meciurilor, dar deh… în lipsă de altceva şi pentru că s-a făcut mare tam-tam că derby şi una alta am vizionat meciul. Dar nu despre asta e vorba, ci despre un sms a cărui trimitere costa 1.19 euro şi despre scroll-barul din josul ecranului unde acest sms este afişat. Nu le înţeleg rolul! şi nu vad cum un mesaj de genul “Steaua-Dinamo: 3-1, forza Steaua! Vasile din Satu Mare” ar susţine echipa favorită, e vreun prompter pe stadion şi o parte din galerie citeşte acest mesaj? iar echipa va juca mai bine pentru că Vasile din Satu-Mare a trimis sms? Câţi dintre cei care urmăresc meciul la televizor vor vedea ce a scris Vasile din Satu-Mare?

Sau “Forza Dinamo, Andrei sună-mă cand ajungi in Braşov.”… nu era mai ieftin dacă respectivul îl suna pe Andrei sa îi comunice direct? Sau “forza Steaua, câştigaţi meciul pentru Andreea =))”… în mod sigur steliştii au fost motivaţi când au auzit de Andreea.
Singura parte care câştigă ceva e postul tv care a transmis meciul. Aaa şi poate au câştigat şi cei care au trimis mesajul, au câştigat mândria de a-şi vedea mesajul şi numele pe ecran, da! mare realizare! Şi nu a costat nici mult! 5 ron!

Discutam acum ceva vreme cu cineva despre profesori şi mi-am adus aminte de profesori care m-au marcat. Sa încep cu profesorul de desen din şcoala generală, un foarte bun orator, un om cu o verticalitate extraordinară, un om care impune respect într-un mod aparte. Apoi profa de engleză, fain om, de la ea am auzit de combinaţia pepene cu brânza, şi azi consum aşa ceva cu plăcere! şi mulţi încă se mira când aud asta. În liceu profu de mate, cel din clasa a XII-a, căruia îi datorez nota de la mate la bac. În facultate iarăşi profa de engleză, un om simplu si modest.

Am admirat profesorii care discutau cu elevii şi alte chestii care nu erau legate de şcoală dar de la care aveai ce învăţa. Discuţii despre cotidian, despre întâmplări din viaţa lor, despre acel ceva care te face sa vezi ceva mai mult decât o simpla relaţie profesor elev, te face sa vezi o implicare a dezvoltării elevului ca om. Tuturor, vă mulţumesc!

Urăsc statul la cozi! De orice natură ar fi ele. Urăsc în special să stau la cozile la care trebuie să dau bani, mă gândesc că fiind client al anumitei companii aceasta ar trebui să îţi faciliteze şi să îţi creeze condiţii decente de a plăti o factură. Tocmai pentru că urăsc să stau la cozi îmi plătesc câteva facturi de acasă cu ajutorul homebank-ului de la ING.

Dar să revin la problema mea cu BCR-ul, a trebuit să schimb nişte forinţi şi am gasit la BCR să pot să fac treaba asta. Spre exemplu la BRD aveau afişat mare cursul dar nu au putut sa îmi schimbe ca nu aveau nu’ş ce cititor, zicea tanti de la ghişeu, atunci de ce mai aveau cursul afişat? Timp de 40 de minute cât am stat eu în picioare, numărul de clienţi deserviţi de către tanti de la ghişeu a fost inclusiv cu subsemnatul de 7 persoane. Ori că tanti de la ghişeu se mişca în reluare, ori că fiecare client în faţa mea avea n+1 operaţiuni de făcut, cert e, că după ce am plecat de la ghişeu se făcuse o coadă destul de mare şi nu m-ar mira să fi răbufnit vreun client.

Printre altele, în timp ce mă aflam acolo, o mândra jună a patriei noastre care învârtea pe degete nişte chei cu un breloc cu sigla “mini” vorbea la telefon: “-Da fată, a încercat taica-miu să vorbească cu mine, dar ştii ca eu nu vorbesc cu el, who cares, fuck off! Hai te pup! şi dacă va duceţi la o cafea, anunţati-mă şi pe mine!”

Cu surle, trâmbiţe şi beţe în tobe… vă anunţ că era o zi mohorâtă de toamnă, o ceaţă deasă se aşternu pe la orele dimineţii şi totul părea fără viaţa într-o linişte cum nu se poate mai adâncă…. şi eu deviez de la subiect… am primit un premiu! se intitulează blog de oro şi am fost nominalizat de trei ori! de către M. Cristina, Theodora şi Gigel cărora le multumesc! Mai departe tre sa îl dau la 10 persoane. Nominalizările sunt:

Da! După cum se vede şi în poză, aşa se face marketing…. la shaormerie. Shaormeria cu pricina se află în Costineşti şi nu ştiu cât succes a avut această promoţie. Îmi trimisese frati-miu mesaj cu chestia asta dar credeam că e vreo glumă, nu credeam că in memoriam Michael Jackson lumea va fi tentată să consume mai multă mâncare. Oare s-o fi gandit şi cineva din conducerea unui bar să facă ceva de genul? “La trei beri una gratis! Înecati-vă amarul în memoria celui care a fost Michael Jackson.” Criza a mai născocit o idee interesantă, tot la aceeaşi shaormerie, au angajat o animatoare care presta în fata fast-foodului, pe muzica arăbească zice aceeaşi sursă, adică frati-miu. Tre să mă repet şi zic: o lume nebună, nebună, nebună…..
Iată şi poza:

Ideea e că titlul spune cam tot, marele eveniment care mă face să scriu despre asta s-a petrecut mai acu câteva minute. Eram la alimentară şi aşteptam frumos după o tanti să îmi vină rândul să zic şi eu ce doleanţe am. Îi cântăreşte tanti vânzatoare la tanti clientă din faţa mea o bucăţică de kaizer sau ceva de genu şi după ce îi spune preţul tanti clientă îi spune lu’ tanti vânzatoare: “cântariţi-mi vă rog fără hârtie“. Tanti vânzatoare se conformează după principiul clientul nostru stapânul nostru (tembelul nostru în cazul de fata) zicându-i in acelaşi timp că nu se face aşa, că nu e igienic. Rezultatul, spre surprinderea mea, a fost că tanti clientă a plătit mai ieftin cu 10 bani, sau probabil tanti vânzatoare a vrut sa îi facă pe plac şi i-a cerut cu 10 bani mai puţin, ca să se simtă clientul satisfacut. O lume nebună, nebună, nebună….