eu şi blogu' meu

da! tre sa ma repet! imi place nonconformismul! imi plac iesirile din tipar (dar nu-mi place de musculita asta care se tot plimba pe monitor, gata s-a rezolvat!). Sa va povestesc, eram in troleu pe la orele serii si se urca la un moment dat doi tineri cu tricouri negre, cu parul negru, cu putin de pierce si cu o chitara, s-au asezat pe locurile face to face si cel cu chitara si cu fesul negru ca asta uitasem sa mentionez a inceput cateva acorduri si sa fredoneze ceva. Foarte tare imi zic si intorceam din cand in cand capul spre ei sa vad peisajul. La un alt moment dat se urca o tanti pe la vreo 40 ani sau mai putin, aflata la polul opus din punct de vedere al vestimentatiei adica avea o rochie simpla alba, se hotaraste cu greu sa isi gaseasca un loc si se aseaza pana la urma in spatele baietilor. Si iata conversatia, nu cu exactitate pentru ca nu am memoria asa eficienta mai ales la ora asta:

tanti rochie alba:Nu va suparati vorbiti romaneste?
baieti tricouri negre: Da, de ce?
tanti rochie alba: Pai ma mir sa vad tineri din Romania facand asta in autobuz.
baieti tricouri negre: Sunteti din Romania?
tanti rochie alba: Da, dar am fost o buna perioada plecata din tara.
tanti rochie alba: O stiti pe aia cu love of my life? si incepe sa fredoneze…
baieti tricouri negre: Da, dar nu stim acordurile, foarte misto piesa, daca vreti dvs…
tanti rochie alba: Nu, nu am habar cu chitara, si incepe iar sa fredoneze piesa…