Archive for October, 2009

Mi-aş dori o viaţă-n şlapi

Friday, October 30th, 2009

Mi-aş dori o viaţă-n şlapi
Şi să n-am dureri de cap,
De spate sau de măsele
Şi să nu ascult manele.

Mi-aş dori o viaţă-n papuci
Să nu ştii nene un’ te duci,
Să trec de orice-mi stă în cale
Şi să n-am dureri de sale.

Mi-aş dori o viaţă-n tenişi
Şi să fiu puţin mai leneş,
Să muncesc doar vreo trei zile,
Restul să mă plimb prin Chile.

Mi-aş dori o viaţă-n bermude
Şi să beau ţuica de dude,
Să îmi cânte Ploieşteanu
Şi să nu mă trezesc tot anu’.

Mi-aş dori o viaţă-n blugi
Să nu port pantaloni-n dungi,
Nici cămaşa, nici cravată
Şi să nu beau doar apa plată.

Mi-aş dori o viaţă-n hamac,
Să-mi cânte broaştele pe lac,
Să simt răcoarea dimineţii
Şi să mă salute toţi drumeţii.

Mi-aş dori o viaţă-n barcă
Să mă ud să mă fac leoarcă,
Să vâslesc prin valuri mari,
Să fiu în gaşcă de pescari.

Mi-aş dori o viaţă-n pom,
Să fiu cel mai vesel om,
Să fiu tânăr şi ferice
Şi să-mi cânte o pitulice.

Mi-aş dori o viaţă-n cântec,
Să fiu nene numai zâmbet,
Să mă pierd mereu în vise;
Am înnebunit sau pare-mi-se?

După cum observaţi, e prima tentativă de acest gen pe blog, aşa că… aştept critici, sugestii şi reclamaţii. Normal, pe adresa redacţiei.

Dacă ţi-a plăcut articolul dă-i un vot pe ftw.

chestia numită fondul şcolii

Wednesday, October 28th, 2009
Vă mai aduceţi aminte de chestia numită fondul şcolii? Sunt sigur că da, şi presupun că mulţi din cei care aţi ajuns pe pagina asta încă mai cotizaţi. Şeful clasei era cel care se ocupa de acest aspect, sau în alte cazuri exista un elev desemnat casier. O adevărată industrie! Mai ceva ca la administraţia de bloc. Mi s-a părut şi mi se pare în continuare o mare prostie. Prostie pentru că încă se mai practică şi se cer nişte sume destul de mari. Există un aşa numitul comitet de părinţi, în care se discută şi acest gen de probleme financiare. Industrie după cum spuneam. La orele de dirigenţie se striga lista cu cei rămăşi restanţieri la plata fondului şi se aduceau mustrări. Suna urât când auzeai că ai rămas printre ultimii…
O altă problemă pe care o aveam a fost cea a cadourilor pentru profesori. Nu dădeam pentru toţi şi pentru fiecare aniversare pentru că nu îmi permiteam. Atunci când un profesor îşi primea cadoul, i se spunea ca fiind din partea clasei a X-a C şi i se dădea şi o felicitare cu cei care au cotizat. Mi se pare normal, doar cei 11 din 21 care au contribuit sperau să se bucure de nişte avantaje! Că doar de aceea au şi cotizat. Nu înţelegeam de ce, dacă i s-a luat ceva profei de 1 martie, trebuia să i se cumpere ceva şi de 8 martie. Asta nu se numeşte atenţie exagerată sau mai bine zis pupincurism?

Sau erau profesorii care publicau diferite culegeri, cărţi sau hărţi şi tu elev conştiincios, dădeai bănuţii pe ele că doar deh… ştiai că o să ai ceva în plus la notă. Şi profesorul avea grijă să-ţi inducă cumva asta.

Am spus mai sus că elevii contribuie, ştiţi doar că părinţii sunt cei care plătesc. Aşa e la noi, spiritul de turmă are întâietate. Recunosc, aveam o plăcere deosebită când mi se cereau bani, spuneam pas şi dădeam şi celor de lângă mine curaj să zică nu.

Ideea mi-a venit după ce am citit pe amdoar18ani.ro un articol pe această temă. Aşadar spune şi tu NU!

L.E Dacă ţi-a plăcut articolul dă-i un vot pe ftw.

Preselecţie Interviu – Confirmă Acum

Tuesday, October 27th, 2009
Am primit ieri următorul mail, cu titlul de Preselecţie Interviu – Confirmă Acum. Iată şi mailu’:


Cum de am ajuns eu să fiu preselectat,pardon, preselectată, la un interviu pentru videochat, nu se ştie. Confirm pe această cale că nu vreau să fiu nici pre nici selectat. Ştiu că sunt alţii mai în măsură să fie selectaţi pentru videochat. Abia dacă mă înţeleg cu chatul d’apăi cu videochatul. Eu încă nu mă simt pregătit să câştig bani cu mult peste medie. În plus mi se cere seriozitate. La naiba-n puii mei dacă pot fi serios…

Senzaţional! Magazinul de lângă casă niciodată nu te lasă!

Monday, October 26th, 2009
Ştiţi vorba aia cu magazinul de lângă casă niciodată nu te lasă. Am coborât mai devreme să iau una, alta… d’ale gurii. Şi magazinul ăsta alimentar are raion pâine, raion băcănie, raion băuturi şi raion lactate, preparate… Respectiv case separate. Adicătelea tre să stai pe la mai multe cozi dacă vrei să cumperi mai multe. Stăteam să iau o smântâna, în faţă mea un nene cere un lapte zuzu, nene despre care observ apoi că e Dan Teodorescu, solistul de la Taxi. Vânzătoarea de la raionul respectiv, o tanti pe la vreo 50 şi ceva de ani, care îl observase că a stat şi la altă coadă îi spune:
-Dar de ce n-aţi cerut, când aţi cumpărat de la băcănie?
-Păi ştiu că e vorba de altă coadă, răspunde Dan Teodorescu
-E , lăsaţi… nu era o problemă.
Şi vine şi fericitului de vă scrie aici rândul să comande. Mi se pregăteşte smântâna, mă pregătesc să plătesc şi vânzătoarea:
-Bună seara doamna avocat! Ce mai faceţi? (pesemne că tanti ce tocmai intrase în magazin era avocat)
-Bună seara! Răspunde d-na avocat.
-Nu v-am mai văzut de mult, vă servesc cu ceva? (asta în timp ce încă nu terminase cu mine şi în spatele meu mai era o tânără la rând)
-Staţi liniştită, nu mă grăbesc, îi replică apoi avocata şi se aşeză la rând.

Nu i-am spus vânzătoarei, deşi trebuia să îi menţionez să se uite bine la faţa mea şi să mă ţină minte. Nu de alta dar am apărut într-un cadru timp de o secundă la ştirile pro tv şi am făcut şi câteva cursuri de drept la care am trecut cu brio (cu brio din prima, adică cu cinci).
Şi în atenţia Libertatea, Click, Cancan şi Otv! Senzaţional! Dan Teodorescu bea Zuzu roşu! Şi tot senzaţional! Dan Teodorescu face cumpărături dintr-un magazin de cartier.

Ps: scuzaţi-mi absenţa din ultimele zile.

Si azi, 27.08.2010, un update care se potriveste perfect cu articolul de mai sus: “Taxi – Ba, treci la coada!

articol cu "gen"

Thursday, October 22nd, 2009
De multă vreme mă tot ţin să scriu un articol cu “gen”. Adică gen. Şi uite că îl scriu, gen. Voi o ardeţi pe gen? Dacă nu, sigur ştiţi pe cineva care o arde pe gen mai tot timpul. Îi ştiţi sigur, între două cuvinte şi două virgule apare şi un “gen”.
Eram aseară la o bere, gen şi pe un tovarăş îl sună, gen, următorul număr: 0764899101, gen. Respectabilul domn X s-a recomandat a fi din partea Cosmote, gen, şi pentru nu ştiu ce bălării, gen, are nevoie de ultimele 6 cifre ale CNP-ului, gen. Tovarăşu’ l-a expediat politicos (cam prea politicos, părerea mea) spunându-i, gen, că nu are actele la el, gen. Şi hai că m-am plictisit de “gen” şi renunţ. Am sunat apoi la relaţii clienţi Cosmote, le-am spus povestea şi ni s-a spus că nu îi ajută cu nimic acel număr, doar dacă se face plângere la poliţie. Mare atenţie! ştiţi că CNP-ul are 13 cifre, primele 7 se pot intui foarte uşor, nu vă daţi datele personale!
Şi pentru că am început pe “gen” să termin totuşi tot pe “gen”. Guess Who – Gen (feat Eugen) Şi uite că tot pe gen şi-a făcut puţină reclamă şi Neogen, gen.

cobori în jos, tu pet frumos

Wednesday, October 21st, 2009

alunecând pe râu…

via bucurenci, via zoso, via piticu.

Oldies but goldies, Cadillac

Sunday, October 18th, 2009


Modern Talking – Geronimo’s Cadillac

În primul rând trebuie să menţionez că nu sunt un împătimit al maşinilor… dar maşina asta merită tot respectul la fel ca şi proprietarul, nu cred că a fost şi nu cred că e deloc uşor să întreţină o bijuterie de astfel de maşină. Pentru pozele astea am mai aşteptat încă un 335 pe o vreme nu tocmai prietenoasă, aşa că enjoy!

Fără nicio legătură cu subiectul, sunt curios, câţi intră în Ikea pentru a se uita de ceva pentru casă şi câţi ca să mănânce?

o tură la ciclotura de toamnă

Saturday, October 17th, 2009
În primul rând, super tare! În al doilea rând foarte tare iniţiativa! Zic că a fost super tare şi din cauza vremii nu tocmai prietenoase, dar dacă s-a numit ciclotura de toamnă păi de toamnă să fie! Şi ce toamnă supărată! Mulţumiri Mai Mult Verde. Mulţumiri Cicloteque pentru bicicletă. Felicitări celor care au participat la acest eveniment şi nu a ţinut cont de vreme. Şi pentru că m-am bucurat de o ieşire în care grupul a fost escortat, mulţumiri poliţiei care a făcut trecerea mai uşoară la semafoare şi a avut grijă de noi pe bandat întâi. Mai jos sunt câteva poze şi un mic filmuleţ. Până acum am găsit un articol despre acest eveniment şi aici.



N-am nevoie de căşti, frate/eu simt muzica!

Tuesday, October 13th, 2009
Saru’mainile… Sunt de la Firma BiBaBumBumBamBriBumBiBum SA/ S…. cum?…. S….” Să trec la subiect. Îmi plac oamenii care simt muzica. “N-am nevoie de căşti frate/ eu simt muzica!” După cum vedeţi, “probabil că acum Cheloo vrea să verse/ Toate spurcăciunile nebăgate-n alte piese“. Fiecare simte muzica în felul lui, în diferite locaţii şi împrejurări. Unii simt muzica la Feteşti….”pă autostradă, da” şi “nu ştiu, dar fac o baie cum ajung“. Dar tre’ să menţionez că îmi plac oamenii care simt muzica în metrou, în mijloacele de transport în comun. Şi se vede clar că ei simt muzica. Pentru că o simt cu tot corpul. Poate aşa s-a născut şi conceptul de silent disco. Şi nu numai că vezi, dar şi auzi muzica pentru că, ups are şi cheiţă, pardon volumul e dat în aşa fel încât să poţi veni şi tu, călător vecin, cu nişte idei de playlist.
Aşa că, eu călător fiind, îmi permit să fac o sugestie:


Vita De vie-Basul si cu toba mare

Şi pentru că am fost autohton până acum, mai recomand ceva:

Prodigy – Smack My Bitch Up

Peseu: Acest post a fost scris cu căştile pe urechi, de acasă… şi tocmai am auzit că la Braşov ninge! Foarte tare!

scurt buletin informativ de ora 15:46

Saturday, October 10th, 2009
Stimată domnişoară, stimată doamnă, stimată călătoare cu metroul. De azi ai un nou motiv în plus să îţi placă mersul cu metroul. Oglinzile montate în vagoanele acestui mijloc de transport. Totul se datorează campaniei “Află că eşti bine” iniţiată de Avon împreună cu Starcom MediaVest, o amplă campanie de educare şi informare, dedicată luptei împotrivă cancerului la sân.

Ştiam din vechi răstimpuri, de când mic copil fiind prin cartier cutreieram că “Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundata“. Şi mă întreb eu acum, cât de înfundată e această comoară pentru unii? Un exemplu în acest sens, un tânăr după ce a ieşit din metrou îi spune tovarăşului de drum: “hai bă pe aici, nu vezi că p’acolo se îmbulzează lumea?!

Conversaţie client – vânzătoare magazin alimentar:
Client: O sticlă de borş la 2 litri.

Vânzătoarea: Nu avem!
Client: Cum nu aveţi?! Eu văd acolo pe raft!
Vânzătoarea: Nu avem! Dacă v-aţi fi uitat atent aţi fi văzut că nu avem borş la 2 litri. Avem la 1 litru şi la 1.5 litri.
Client: Aşa şi?! Daţi-mi două sticle la 1 litru! Ce e aşa greu?!
Scor final: client – vânzătoare (1-0) .