Archive for October, 2009

playlist propus de voi…. şi de mine

Wednesday, October 7th, 2009

Ieri aţi ascultat o melodie care v-a plăcut, şi poate aţi dat-o şi pe repeat. Sau astăzi. Sau zilele trecute. Sau aveţi o melodie care vă place şi vreţi s-o împărtăşiţi şi celorlalţi. Eu, spre exemplu, am ascultat azi-dimineaţă Nirvana cu The man who sold the world, melodie pe care am s-o embăduiesc mai jos, melodie care propun să fie prima dintr-un scurt playlist de zece melodii să zicem. Prima am pus-o eu, pe restul nouă vreau să le propuneţi voi. Pe măsură ce apar propunerile voi updata postul şi voi menţiona şi cel/cea care a propus-o. Haideţi să facem puţină mişcare, puţină audiţie, puţină interactivitate…
1.

nirvana/the man who sold the world

2.dheo a propus:

Katy Perry-Hot’n'Cold

3.Bogdan a propus:

Black Eyed Peas – I gotta feeling

4.Adriana a propus

Vama- 17 ani

5.ralu a propus:

Laura Stoica – Vreau sa am steaua mea

6.Oana a propus:

Jennifer Lopez feat Pitbull – Fresh Out the Oven

7.Anonim a propus:

Keane – bedshaped

8.Rappa_ru’ a prous:

eminem-I Love You More (The More You Put Me Through)

9.Iulia a propus:

Vama Veche – Zmeul

să-l scanăm pe tovarăşu’ Google

Wednesday, October 7th, 2009


Azi nea tovarăşu’ Google ne încântă cu un nou logo. Un cod de bare. Şi asta pentru că pe 7 octombrie 1952 s-a patentat acest format. Codul de bare a fost inventat de Bernard Silver şi Norman Woodland. Sistemul lor folosea lumina pentru a citi un set de cercuri concentrice, dar au trebuit să mai aştepte încă două decade înainte ca apariţia computerelor să facă practic sistemul lor.

Poate n-aş fi scris despre asta dacă nu aş fi rămas restant la materia numită merceologie de n+1 ori. O serie de informaţii despre coduri de bare puteţi găsi şi aici.

(sursa)

fără nicio direcţie

Monday, October 5th, 2009
“Cine eşti,cine sunt, ce mai beau, ce mai cânt?/ Ce mai fac, ce mai simt?/ Oare mai pot să mint?”. Recunoaşteţi probabil aceste versuri dintr-un Cântec de dragoste al formaţiei Zob. De ce încep cu asta? Păi asta ascult acum şi o altă introducere nu pot găsi la ceva ce nu ştiu ce direcţie o să aibă.
Pot să mă laud cu faptul că azi am băut must, şi ce must! Ţin neapărat să mă laud cu asta, pentru că mai zilele trecute îmi spuneam că trece anul şi eu nu am gustat must. Iată că azi am băut must, nu doar am gustat. Şi mai am un dor, să mănânc porumb copt, dar se va rezolva şi asta în curând.

Şi pentru că am început a scrie fără nicio direcţie continui tot în beznă, numai că schimb de la persoana I la persoana a III-a. Eşti la metrou, pe la ore târzii ale serii, şi e linişte, şi te bucuri de linişte, nu e agitaţia de peste zi şi nu ai cum să nu observi asta. De ce atunci, la acele ore târzii, când oamenii sunt puţini, când oamenii sunt mai tăcuţi, când eşti tu în liniştea ta, când eşti tu de vorbă cu gândurile tale, când nu eşti supărat că tocmai ce a trecut metroul, când nu te grăbeşti să ajungi acasă sau într-un loc anume, de ce tocmai atunci, se aude brusc o voce care strică acest peisaj: “Stimaţi călători… Metrorex…. reguli.. acordare prioritate… linia de siguranţă…. nu ai voie cu role…. bla bla… călătorie plăcută”.

Şi… mă opresc aici.

bă sistemule! vezi că ultima porţie de ciorbă nu a avut sare

Sunday, October 4th, 2009

Ce mi-au auzit urechile aseară. Că dacă mănânci cu poftă te îngraşi, dacă mănânci cu scârbă nu te îngraşi sau te ajută la slăbit. În primul rând deranjează când auzi “să mănânci cu scârbă”, aşa că îmi cer scuze pentru asta. Nu înţeleg! Chiar dacă acel fel de mâncare nu ţi-a plăcut, presupunând că ai mâncat totuşi şi nu doar ai gustat, ce treabă are una cu alta?

Şi dacă mergi pe ideea că da, mâncatul în scârbă ajută la regimul de slăbit, cum faci? pui multă sare, nu adaugi deloc sare, uiţi să pui pătrunjel, arzi intenţionat mâncarea?
Să înţeleg că, la un moment dat, papilele gustative trimit un mesaj la centru, adică la sistemul digestiv şi îi spun pe un ton de băiat de cartier: “bă sistemule! vezi că ultima porţie de ciorbă nu a avut sare, vezi cum faci ca glucidele şi lipidele alea să ajungă mai repede la intestin!“. Sau dacă situaţia e mai gravă şi mâncarea a fost mai proastă, de la centru se trimite repede un mesaj de genul: “referitor la ultima îngurgitare, ne pare rău, aceasta nu a putut fi procesată”. Cred că un cunoscător în domeniu ar fi putut să o zică mai bine….
Nu am cunoştinţe de nutriţie, de regimuri de slăbit, ştiu că e bine să mănânci sănătos, echilibrat şi să faci sport. Şi dacă aş respecta asta ce bine ar fi…

piţi’s day

Friday, October 2nd, 2009
Iaca fuse şi se duse ziua de 1 octombrie 2009. O zi de început a lunii, o zi de joi, o zi oarecare, o zi cu bune şi rele. Pentru studenţi a fost prima zi de şcoală. Motiv de reîntâlnire cu colegii, motiv de socializare cu noii colegi, motiv de etalare a unei ţinute care să atragă priviri. Eu am numit această zi, piţi’s day. De ce ziua lui piţi? Pentru că piţi a ieşit în lume şi lui piţi îi place să fie văzută.
Am fost ieri pe la câteva facultăţi din Bucureşti în calitate de nestudent şi am văzut-o pe ea, pe piţi!

Pentru piţi a fost zi de mare sărbătoare, zi în care să-şi etaleze rozul buzelor, faţa ei de Barbie dată cu un kil de fond de ten, piercing-ul, decolteul generos sau nu, abdomenul bine lucrat sau nu, micile tatuaje de pe abdomen reprezentând nişte fluturaşi, pantalonaşii foarte strâmţi şi puţin lucioşi, ţigările Virginia Slims (ce chestie! virginia slims?!). Am văzut şi piţi care se pozau cu telefonul, mă gândesc că deja hi5-ul are postări noi.
Şi la sfârşit o întrebare: “Bunicule, tu ai piţipoance la tine în curte?” Mă refer, desigur, la bunicul Aurelian Bondrea, bunicul Universităţii Spiru Haret. Şi iaca hai să fac şi puţin advertising, având în vedere cele zise mai devreme: