eu şi blogu' meu

Eram la o masă într-un local cu nişte prieteni. La un moment dat, o prietenă pe care nu o mai văzusem de ceva vreme se apropie de mine şi mă întreabă: „-Hei! Ce faci?”. Cuprins probabil de emoţia revederii, i-am răspuns:
Mă trilemez într-un spaţiu tridimensional în care misticul se întrepătrunde cu realul şi utopicul, şi în care, după o psihanaliză exhaustivă, cu o remarcabilă condescendenţă a unei logici silogistice pot axiomatiza metempsihotic, fără să accept un sens peiorativ, şi pot spune: „- Bine, mulţumesc de întrebare!”
Mi-a zâmbit uşor ironic şi mi-a spus că data viitoare îmi va da un simplu bună…

Întâmplarea de mai sus, e una fictivă. Ideea articolului a venit după ce am primit un comentariu la postul cu poc poc poc, sunt într-o trilemă, comentariu venit din partea Gabrielei Savitsky, căreia îi mulţumesc pe această cale. Citez: „Esti un “trilematic” să-nţeleg. ”. După cum v-am spus şi într-o prezentare a mea, sunt un om simplu, după vorbă, după port. Q.e.d.