Archive for December, 2009

Un titlu lung pentru un articol scurt

Wednesday, December 30th, 2009

Acest articol este cu şi despre la mulţi ani. Aşadar Măce vă urează la mulţi ani şi în anul care vine toate să vă meargă bine, să aveţi un 2010 de nota 10. Şi cam atât, doar am zis că va fi un articol scurt. Vă mulţumesc că din când în când mai zăboviţi pe aici.

LE: maxim am zis!

sunt unii oameni

Wednesday, December 30th, 2009

Sunt unii oameni care muncesc, câştigă nişte bănuţi, se întreţin pe ei înşişi sau îşi întreţin familia. Sunt unii oameni care nu muncesc,  nu câştiga bănuţi sau nu muncesc dar câştigă ceva bănuţi pentru că ei scot maxim din combinaţii. Şi sunt unii  oameni care nu muncesc dar primesc ajutor din partea statului. Să revin la prima categorie, cei care muncesc, şi pentru că suntem la sfârşit de an când omul muncitor e deja în vacanţă sau numai cu un picior, o să fac referire la cei care muncesc în perioada asta. Sunt unii oameni care muncesc pentru ca altor oameni să le fie bine. Personalul din spitale, poliţişti, taximetrişti, pompieri, salvamontişti, angajaţi ai transportului public, personalul din restaurante şi hoteluri, paznici, angajaţii din benzinării. Presupun că mai sunt şi alte categorii, de astea mi-am adus eu aminte acum. Sunt unii oameni care se resemnează că ăsta le e jobul, sunt unii oameni care îşi freacă mâinile acum de bucurie că vor câştiga bani frumoşi în noaptea de revelion (şi cel mai bun exemplu ce îmi vine în minte acum îl reprezintă taximetriştii) şi cred că sunt şi unii oameni care privesc cu indiferenţă şi tratează ziua de muncă ca o zi normală.
Acest post e o continuare a celui anterior în care mă întrebăm oare cum e să fii reporter în ziua de crăciun.

Oare cum e să fii reporter în ziua de Crăciun?

Monday, December 28th, 2009

Cam lung titlul. Am mai spus pe aici pe undeva, prin ogradă, că nu mă uit la televizor decât foarte rar. Unul dintre motive ar fi că nu am, alt motiv ar fi că nu-i înţeleg rostul. Zilele astea fiind pe acasă, pe meleaguri natale, prin vecini cu colindul sau pe la cunoştinţe, tot cu colindul, că doar e bine să fii şi musafir (colindător am vrut să zic) am luat contact cu această minune a tehnologiei, această minune a transmiterii informaţiei numită televizor. Şi uite aşa am aflat eu în ziua de Crăciun că un nene a murit din cauza unui ţurţure de gheaţă. Sau azi am aflat tot de la televizor că o familie a fost la un pas de a muri din cauza monoxidului de carbon inhalat. Dacă aş fi nimerit ştirile de la ora 5 probabil că aş fi avut mai multe exemple de dat. Aceste evenimente deloc fericite se vor întâmpla fie că e sărbătoare, fie că e o zi normală, fie că e weekend, fie că e Crăciun. Mă gândesc că relatarea lor poate fi amânată. Aşa cum o televiziune îşi adaptează programul de sărbători şi colorează pauzele publicitare cu brăduţi, lumânări, colinde şi alte urări specifice, de ce nu poate să amâne relatarea unor asemenea ştiri. Oare cum e să fii reporter şi să relatezi o crimă în ziua de Crăciun? Pentru unele categorii munca e muncă şi de sărbători, dar asta într-un episod viitor. Un argument pro relatării ştirilor de acest fel e că în lumea informării lor oamenii vor avea grijă să evite…  autorităţile se vor sesiza şi vor lua măsuri… ei pe naiba! Unele chestiuni în viaţa asta nu le putem programa…

sigur mai e foarte puţin până atunci

Thursday, December 24th, 2009

Vine Crăciunul! Uită-te la ceas, sigur mai e foarte puţin până atunci. Aşadar, cu tobele şi suspansul de rigoare, Măce vine c-o urare. Să vă bucuraţi de sărbătoarea Crăciunului, să vă bucuraţi de simţămintele Crăciunului, să vă bucuraţi de colinde, să vă bucuraţi de cei dragi de lângă voi, să vă bucuraţi de bucatele puse pe masă şi să nu exageraţi cu ele, să vă bucuraţi de primirea mesajelor şi urarilor aferente Crăciunului şi să aveţi inspiraţie în compunerea lor, să vă bucuraţi de vreme, să vă bucuraţi de voi înşivă, să vă bucuraţi de cadourile primite şi  să vă bucuraţi de bucuria celor care primesc de la voi.

Vă mulţumesc tuturor pentru urările făcute!

Crăciun fericit!

bună dimineaţa!

Thursday, December 24th, 2009

Am poposit de curând pe meleaguri natale, adică la Brăila. S-a auzit şi acolo în spate? Sunt la Brăila! Dar nu despre asta vreau să vorbesc în cele ce urmează, ci despre hitul din această perioadă. Hit care se află mereu pe primul loc când vine vorba de sărbătorile de sfârşit de an. Deschide uşa creştine. La fel cum la radio auzim o piesă de foarte multe ori în cursul unei zile,  aşa şi în timpul călătoriei cu metroul, mai ales dacă mergem pe distanţe mai mari, auzim această cântare de la aşa-zişii colindo-cerşetori. Nişte adevăraţi artişti.  Nu aşa vreau eu să simt spiritul Crăciunului. Şi s-au înmulţit şi numărul cerşetorilor în această perioadă, pentru că au  studiat de-a lungul timpului piaţa, au făcut nişte studii de fezabilitate şi au ajuns la concluzia că în această perioadă a anului oamenii sunt mai buni, mai darnici, mai milostivi…  Treaba asta cu oamenii mai buni de sărbători ar trebui să fie o altă poveste. M-am trezit cam târziu să scriu aceste rânduri, e deja ajunul Crăciunului şi colindătorii harnici îşi vor începe în curând să bată pe la uşi. Când eram în perioada asta pe la ţară, colindatul începea cu noaptea-n cap. Aşa că, bună dimineaţă la Moş Ajun!


Tara Vrancei – Buna dimineata la Mos Ajun

o găleata de portocale

Thursday, December 24th, 2009

Trebuie să recunosc, foarte tare ideea celor de la kaufland, portocale cu găleata ! Te serveşti cu găleată  de plastic pe care o umpli cât poţi tu de bine cu portocale şi plăteşti 15 lei. Cam 7 kg de portocale, depinde de cât de curajos eşti în a o încărca. Şi de ce zic că e foarte tare? Păi, vestea se duce repede, clientul vine să cumpere portocale la găleata, are satisfacţia că face o afacere bună şi pe lângă asta mai cumpără una alta, avantaj kaufland. Lecţie de marketing dată de cei de la kaufland. Pe de altă parte a fost foarte amuzant să văd cum se năpusteau românii… Vedeţi asta în poza de mai jos:

ia portocala neamule

Ps: poza nu e făcută de mine,  mi s-a zis de către un angajat că nu am voie să fac poze şi că mi se confiscă aparatul…

cine se trezeşte de dimineaţă

Monday, December 21st, 2009

cine se trezeşte de dimineaţă… înseamnă că începe programul mai devreme

cine se trezeşte de dimineaţă… aşteaptă mult şi bine să curgă apa caldă
cine se trezeşte de dimineaţă… posibil să fi avut insomnii
cine se trezeşte de dimineaţă… are parte de mai multă răcoare (chiar mai mult ger în cazul de faţă)
cine se trezeşte de dimineaţă… descoperă în drumul spre serviciu că  mulţi oameni s-au trezit de dimineaţă
cine se trezeşte de dimineaţă… apare cu sentimentul de foame mult mai repede
cine se trezeşte de dimineaţă… se întreabă de ce s-a trezit aşa de dimineaţă
cine se trezeşte de dimineaţă… se gândeşte serios să-şi schimbe ora la care se va băga la somn
cine se trezeşte de dimineaţă… cască în timp ce scrie aceste rânduri
cine se trezeşte de dimineaţă… se întreabă cine a pus dimineaţa aşa devreme
cine se trezeşte de dimineaţă… nu vrea să se mai trezească aşa de dimineaţă şi în ziua următoare
cine se trezeşte de dimineaţă… debitează nişte rânduri cu titlul cine se trezeşte de dimineaţă
cine se trezeşte de dimineaţă… se opreşte pentru moment aici

fără prea multe cuvinte

Friday, December 18th, 2009

Îmi place iarna, şi mi se pare absolut normal că dacă iarna nu-i ca vara atunci să ningă. Să ningă şi să fie zăpadă. Ştiu că pentru mulţi zăpada e un chin, probleme în trafic, frig, şi multe altele, dar mie îmi place.  E iarnă şi mi se pare absolut nomal să avem şi zăpada.

Poate am început acest articol pe un ton vesel, nu înseamnă că va şi continua la fel. Din contră, azi am aflat o poveste foarte tristă. O elevă în clasa a 12-a, colegă de clasă cu frate-miu, s-a sinucis.  A ales să se spânzure după o  ceartă cu părinţii. Nu ştiu dacă mai contează motivul, dar nu pot să înţeleg cum de s-a ajuns la aşa ceva. La fel se întreabă  colegii, profesorii şi toţi cei care au cunoscut-o. De ce? Era isteaţă, era şefa clasei, era o fire veselă, nu dădea semne că ar avea probleme de socializare. De ce a ales această cale? Dumnezeu să te odihnească în pace, Petruţa!

maxim am zis!

Tuesday, December 15th, 2009

Da, maxim am zis e vorba zilei de ieri şi cred că o să fie şi azi şi poate toată săptămâna. Maxim am zis! Afară ninge, şi ninge cu fulgi mai mari acum, asta înseamnă că e rost de:  maxim am zis! Ieri 14 decembrie,  a fost maxim, maxim de vizitatori pe blogul lui măce până acum, 500 de unici, deşi noua adresă are aproape trei săptămâni.  La mai maxim zic! Şi ţin să vă mulţumesc pentu asta!  Articolul legat de ziua de treişpe a apărut ieri pe cancan.ro la secţiunea top trei bloguri. Mă bucur că a plăcut cuiva şi a ajuns linkul cu pricina pe pagina lor, aşa că mulţumesc!  Aseară am fost iar în Mojo la show-ul de improvizaţie al celor de la Obligo. Asta înseamnă că pot să adaug încă un maxim am zis! A scris despre show-ul de aseară Ralu. Revin la faptul că afară ninge. Ce maxim de maxim ar fi dacă aş fi acum la ţară, să fiu nevoit să curăţ aleea de zăpada, să mai tai câteva lemne, să intru în casă, să beau o  cană de vin fiert,  din sobă să vină un miros de plăcintă de dovleac… Dar să mă trezesc, aştept de mult să pot prinde momentul potrivit de a posta melodia de mai jos:


Decembre – Nicu Alifantis

Ps: maxim am zis!

chestii care mă enervează pe mine în blogosferă

Sunday, December 13th, 2009

Câteva chestii care mă enervează pe mine în blogosferă. Da, e duminică, e 13, şi eu n-am ce face altceva decât să comentez chestii care nu îmi plac. Aşadar, nu îmi place să intru pe un blog şi să înceapă să îmi cânte un playlist, un radio, clipuri care pornesc fără a le da play sau mai ştiu ce alte sunete încep să se îmbârlige cu ale mele sunete. Vreau să am opţiunea eu ca vizitator să dau play, dacă îmi place ascult, dacă nu, nu.

Dau un click spre a lasă un comentariu sau să văd articolul întreg şi mi se deschid alte pagini în alte ferestre, daţi un vot în top bla bla bla, enervantă chestie! Altă chestie, dacă e bifata pe blog chestia cu aprobatul comentariilor de ce trebuie să mai trec eu, vizitatorul, şi prin etapa de verificare a cuvintelor? E ca şi cum m-aş duce la buda de la mecul de la gara de nord şi e musai să trec prin trei uşi ca să ajung să-mi fac nevoia, dar asta-i altă poveste…

Apoi, scrisul. Nu vreau ca atunci când citesc să mă chinui să citesc, nu vreau să mă obosească cititul unui articol. Adicătelea am o problemă cu fontul şi fondul. Am văzut zilele trecute roz pe negru, scris italic, n-am putut să citesc.

Poate ar mai fi de zis, mă opresc aici pentru moment. Dacă aveţi reclamaţii, sugestii cu privire la această pagină nu vă sfiiţi să o faceţi, accept sfaturi, mai am multe de învăţat. Dacă sunt chestii ce vă enervează şi pe voi spuneţi asta într-un comentariu. Până atunci, mulţumesc pentru atenţia acordată şi să ne citim cu bine. Şi dacă vreţi daţi play…