eu şi blogu' meu

Cam lung titlul. Am mai spus pe aici pe undeva, prin ogradă, că nu mă uit la televizor decât foarte rar. Unul dintre motive ar fi că nu am, alt motiv ar fi că nu-i înţeleg rostul. Zilele astea fiind pe acasă, pe meleaguri natale, prin vecini cu colindul sau pe la cunoştinţe, tot cu colindul, că doar e bine să fii şi musafir (colindător am vrut să zic) am luat contact cu această minune a tehnologiei, această minune a transmiterii informaţiei numită televizor. Şi uite aşa am aflat eu în ziua de Crăciun că un nene a murit din cauza unui ţurţure de gheaţă. Sau azi am aflat tot de la televizor că o familie a fost la un pas de a muri din cauza monoxidului de carbon inhalat. Dacă aş fi nimerit ştirile de la ora 5 probabil că aş fi avut mai multe exemple de dat. Aceste evenimente deloc fericite se vor întâmpla fie că e sărbătoare, fie că e o zi normală, fie că e weekend, fie că e Crăciun. Mă gândesc că relatarea lor poate fi amânată. Aşa cum o televiziune îşi adaptează programul de sărbători şi colorează pauzele publicitare cu brăduţi, lumânări, colinde şi alte urări specifice, de ce nu poate să amâne relatarea unor asemenea ştiri. Oare cum e să fii reporter şi să relatezi o crimă în ziua de Crăciun? Pentru unele categorii munca e muncă şi de sărbători, dar asta într-un episod viitor. Un argument pro relatării ştirilor de acest fel e că în lumea informării lor oamenii vor avea grijă să evite…  autorităţile se vor sesiza şi vor lua măsuri… ei pe naiba! Unele chestiuni în viaţa asta nu le putem programa…