eu şi blogu' meu

Cu ce facem noi, brăilenii, Romania cunoscută? Am primit această provocare de la Liviu Chifane, căruia îi mulţumesc că s-a gândit la mine, un om simplu după vorbă după port, un brăilean cu o parte din suflet rămasă în Brăila. Şi cum spuneam odată pe blog că mi-aş dori o viaţă în cântec, o să spun şi acum că brăilean fiind prin muzici am cutreierat şi o să mai cutreier şi muzica lui Alifantis o să mă încânte mereu în cutreieratul meu. Nicu Alifantis s-a născut la Brăila pe 31 mai 1954, este un cântăreţ de muzică folk, actor şi poet român. Despre Nicu Alifantis, Emil Brumaru scria: “Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieţii fiecăruia din noi, cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsându-ne destrămaţi o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroşi, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândeţea-l simte poet de când lumea şi-s fericit să o spun şi altora. Şi s-o repet pînă la îngeri!” Sursa a ceea ce aţi citit mai sus e wikipedia unde aflaţi mai multe detalii despre Nicu Alifantis.
Dar să lăsăm versurile lui Nichita Stănescu să ne încânte…

Şi să vă mai zic ceva, când se mai întâmplă să fiu pe acasă şi ies pe balcon ştiţi ce privelişte am? Văd case mai vechi sau mai noi, fie cu etaj sau fără etaj, fie îngrijite fie mai puţin îngrijite, văd turla bisericii Sf. Dumitru, văd braţele înalte are unor macarale parcă uitate pe malul Dunării, văd bătrânii munţi ai Măcinului, văd departe…

Iniţiativă acestei provocări a avut-o Florin Anini. Despre Brăila şi ale sale mândrii au mai scris Liviu Chifane şi Andrei.
Şi ca să nu uit, Brăila are luminiţe, multe luminiţe:

Şi povestea mege mai departe… ca valul Dunării… la Cristina.

Stimată naţiune, nu vreau să elaborez o moţiune şi nici să vă cânt vreau o minune. O s-o facă alţii mai bine puţin mai jos.  Dragi tovarăşi şi prieteni. Am un anunţ de făcut. Vreau să decretez starea de stat la gura sobei. Vreau să decretez o stare de spus poveşti într-o lumină difuză, vreau o stare de râs, o stare cu miros de plăcintă de mere sau de dovleac, o stare cu vin fiert, o stare de „hai mă, care te duci să mai aduci nişte lemne”, o stare de cântec, o stare de „hai c-am zis destule bancuri, hai al cui e rândul?”,  o stare de zâmbet condimentat cu râsete cristaline, o stare de „mai ştiţi astă vară….” , o stare de sunete de chitare, o stare de spus cuvinte şi de adus aminte… A, şi ca să nu uit, şi o stare de… portocale

Bineînţeles că am nevoie de semnături…

Leru-i ler şi iar e ler…. brr da’ şi geru-i ger… şi iar e ger…

Se dă din partea celor de la obligo următoarea temă: Un cal intră într-un bar. Ia o bere, bea o bere, iese afară, moare calul. De ce moare calul?
Eu răspunde:

Calul a murit de… de… deshidratare. Se ştie că alcoolul, deci şi berea, deshidratează. Şi cum singura fântână din sat era secată, calul n-avu nici o şansă. Calul nu era la prima bere şi nici în primul bar în care intra.
Calul recursese la această perindare din bar în bar în căutarea preotului satului, preot ce propovăduia botezul pocăinţei prin botezul cu alcool. Calul îl căuta pe preot cu scopul de a se spovedi după tripla crimă pe care o săvârşise.
Să dăm puţin timpul înapoi.  Erau orele amiezii şi calul obosit după trasul la plug de dimineaţă se apropia de casă. Încă de la poartă urechile sale se bucură să audă muzica artistului  preferat, Snoop Dogg. Cu zâmbetul pe buze intră în curte să-şi salute frumoasa lui iubită, o superbă iapă roşcată pe care o cunoscuse la un chef nebun undeva prin Vama Veche. Deschise uşa grajdului conjugal şi când colo ce-i zăriră ochii. Iubita lui iapă fuma restul de iarbă ce mai rămăsese de la prima coasă împreună cu doi măgări cu care se afla în intimităţi profunde, măgari ce erau cunoscuţi în sat drept iniţiatorii cultului emo.
Într-un exces de furie necheză din toţi plămânii şi zise: „-dar chiar în grajdul meu conjugal, pe muzica mea preferată şi  pe iarba mea!?… Hai dă-o mă în…….” Şi i-a dat! I-a dat în potcoava lui pe toţi trei, bătându-i  soră cu moartea care moarte îi şi luă curând.
În urma autopsiei s-a constat că de fapt calul murise din cauza excesului de iarbă. După ce i-a omorât pe cei trei, acesta a fumat restul de iarbă din prima coasă care încă nu se stinsese şi pentru că nu avea nici un efect îşi mai aprinse nişte iarbă din a două coasă. Excesul de iarbă combinat apoi cu berea i-a fost fatal.
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa…

Două fătuci, tinere ca două lăptuci dezăpezesc o mică maşină. Cred că era un mic Peugeot. Interesant peisaj, să le vezi pe ele, pe  micuţele june cu blugii strâmţi şi căciuliţă cu blăniţă trudind cu ale lor mici lopăţele.

Trec mai departe în drumul meu şi ajung la bancomat. Motivul, zi de chirie. Două bancomate în faţa mea, două cozi. Mă aşez la una dintre ele. La celălalt bancomat, călare pe maşinărie, un el şi o ea se chinuiau să scoată sau să depună nişte bani. Ceva îi unea în mod clar pe amândoi, haurul de pe ei, treningul adidas şi culoarea mai închisă. Pun pariu că nu le e greu cu banii, greu le e cu tehnologia.

Tot mai departe în drumul meu, metrou, nişte cerşetori vorbesc ceva între ei. Nu înţeleg ce. Dar îi văd zâmbind atunci când îşi împart câştigul. Monezi, zornăit de monezi.

Şi tot în drumul meu, lu’ un nene îi sună telefonul. Şi se pare că nu vroia să răspundă şi în acelaşi timp nu vroia să deranjeze pe cei din jur aşa că îl ţinea strâns tare în mâini. Unii  folosesc tasta de silenţios…

Şi staţi că n-am terminat, aproape de casă o tanti se certa într-o parcare cu nişte neni. Nu ştiu care le era motivul. Dar am auzit-o pe tanti folosind cuvântul capitalist. La neni cred li s-a părut ceva vulgar, că au reacţionat cu trimiteri la origini. Şi cred că am exagerat puţin la partea asta…

Ăsta fuse spectacolul lumii văzut şi auzit de măce. O mică parte.

Va urma.

Dezaxata m-a dezaxat, pardon, m-a provocat la o leapşă. Aceea de a vă arăta locul de la care tastez şi clickuiesc. Am întârziat puţin cu leapşa pentru că a trebuit să fac puţină curăţenie. N-am respectat-o întocmai, trebuia să fac poza înainte de a face curăţenie, dar am ţinut să se vadă şi monitorul. Aşadar picture in picture:

Ştiu, lipseşte ceva din poză, sunetul. Locul uneia din boxe e sub masă. Şi boxele sunt momentan în service…
Acum că tot ai citit şi vizionat estit liber să iei această leapşa!

Da, brd mi-a schimbat sexu’, încep întâi cu partea asta. Nu de alta, dar chiar n-am pus titlul la mişto. A trebuit datorită locului de muncă să îmi fac cont la brd. Şi mi-am făcut. Şi azi am primit sms să mă duc să ridic cardul. Şi m-am dus. Şi l-am primit. Şi mi-am văzut numele pe card. Adică numai numele că la prenume era altceva…. În loc de Valentin cum mă mai alintă lumea uneori, datorită prestaţiei deosebite a funcţionarei de la ghişeu, pe card a apărut Valentina. Soluţia, o să mi-l refacă, am semnat o cerere de înlocuire şi o să se rezolve. Asta înseamnă încă zece zile. Toată treaba a durat 30 de minute, timp în care tipul care s-a ocupat de treaba asta va fi  plătit, eu nu.

Şi apoi, de ce mi-a schimbat brd-ul viaţa, păi cum? Păi în naşpa. Au nişte comisioane de zici că mi-am făcut abonament la Orange sau Vodafone. O să mă uit la card şi o să văd dacă pot trimite nişte sms-uri. O avea şi 3g? Ce ţi-e şi cu tehnologia asta dom’le! Sau o să îl validez în Ratb şi la metrou, poate foloseşte şi la asta. Comision de 6.5 ron pe luna plus taxa anuală. Plus că la închidere, deoarece contractul se face pe perioadă nedeterminată, trebuie să plăteşti 15 euro.  Şi pe lângă comisionul de 0.2% la extragere se percepe şi o taxă de vizualizare a soldului.  Dacă stau bine să mă gândesc salariul ce îl primesc cu titulatura de net, nu e net, mai trece odată prin filtrul brd-ului.
După cum am spus a trebuit să îmi deschid acest cont datorită locului de muncă. De ce nu se poate şi altfel? De ce nu se poate să îmi vireze banii într-un cont deschis deja la altă bancă? Pentru că sunt comisioanele de transfer bancar mai mari? Păi prefer să îmi scadă din salariu acel comision decât să mă jecmănească brd-ul.

Ştiu că mai sunt alte multe bănci în România care au aceleaşi comisioane mari, dar nu-i nicio autoritate care să-i mai tempereze?

Să vă mai zic că pe un alt formular sunt trecut Alexandru? Nu vă mai zic…

Scriu pe un caiet dictando
Că soy un hombre muy honrado,
Que me gusta une belle fillé,
… o emokidă cu sex-appeal.

Dovada:

PS: copii, dacă n-aveţi foi, rupeţi dintr-un caiet dictando

guess who-flori ilegale

ALT PS: scrisul e al meu, aşa că puteţi începe analiza grafologică…

Iaca nu ştiu cum se făcu că primii şi eu o leapşă. De la Iguana. Căreia îi mulţumesc pentru această onoare. Şi e despre cărţi. Şi pentru că nu sunt cetitor cu acte în regulă pot spune că nu sunt tocmai în măsură a răspunde la această leapşă. Citesc puţin şi trebuie să repar asta. Dar am răspuns, vedeţi şi ce în cele ce urmează:

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu îndoiesc niciodată paginile, improvizez un semn de carte, ultima oară am folosit cartonul de la un ambalaj de orbit.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Nu ştiu dacă să-i zic cadou, am câştigat-o în urma concursului de pe un blog, Taj Mahal -  O Iubire Nemuritoare.
3. Citiţi în baie?
Niciodată.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
M-am gândit şi mă gândesc. Eventual o serie de mici povestiri. Titlul va veni după în caz că se va materializa…
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
O idee bună, sper că şi cei care le cumpără să nu le cumpere doar de decor sau că dă bine.
6. Care este cartea preferată?
N-am o carte preferată.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
La cât de rar citesc, nu mă gândesc la recitit, deşi acum că veni vorba aş vrea să mai citesc odată Roşu şi Negru.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu ştiu ce le-aş spune, cred că o strângere de mână şi aprecierile mele
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
În cazul în care o recomand, dau puţine detalii.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Recomandări, recenzii….
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Nu ştiu, sunt alţii mai citiţi şi mult mai în măsură să vorbească despre asta.
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Oriunde, linişte să fie.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Nu ascult muzică şi nu îmi place să am elemente perturbatoare
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, am încercat, nu pot sta cu ochii mult în monitor.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Mai ales împrumutate…
16. O carte este pentru minea… Cum aţi descrie o carte?
Un prilej de a-mi lasă imaginaţia să zburde…. şi să zburde… şi să tot zburde…

Dacă v-a plăcut şi aveţi ce scrie, luaţi-o şi lepşuiţi-o mai departe!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu vreau să scriu ceva în continuare şi sper ca, în timp ce scriu că vreau să scriu ceva să îmi vină şi o idee şi să pun de-o scriere.  E oare cineva care să-mi poată da aşa ceva? O idee? măcar azi, asta că tot ascult Vama Veche. Pauză. Stau şi citesc ce am scris până acum. Azi nu mă apasă vreo problemă existenţială de la care să pornesc. De fapt ar trebui să îmi pese de faptul că în ultimul timp mă port cam ciufulit. Dar nu îmi pasă. Asta e, vântul bate,  freza mea nu rezistă.  Sau ar trebui să îmi pese că excesul de grăsimi dăunează grav sănătăţii. Dar nu-mi pasă, sau cel puţin azi nu mi-a păsat. Şi ar trebui să îmi pese de nişte chestiuni şi ar trebui să nu îmi mai pese de alte chestiuni. Şi n-am nicio chestiune a zilei. Dacă la început mă gândeam să postez la final ceva Vama Veche, m-am răzgândit între timp, mi se pare prea soft aşa că mă reorientez…. şi m-am reorientat:

Hai s-aveţi o săptămână faină!

Azi a fost o nouă zi din sfârşitul vieţii mele. Azi a fost o zi în care n-am zis la mulţi ani unor Ioni şi Ioane,  am făcut asta ieri. Azi a fost o zi în care metroul nu şi-a pus ceasul după al meu şi drept urmare, am întârziat. Azi a fost o zi în care stările de somn au alternat cu cele în care căscam pe silenţios. Azi a fost o zi în care am primit un mail forwardat de enşpe mii de ori de enşpe mii de persoane, mail în care se spunea că Bill Gates îşi împarte averea şi că dacă  trimit şi eu mailul mai departe voi primi mii de euroi. Azi am aflat că a fost o zi în care mulţi naivi au crezut în acel mail. Azi a fost o zi în care mi-am propus să găsesc în buzunarul stâng al gecii 13500 de ron, şi asta fără să trimit un mail în prealabil. Azi a fost o zi în care am semnat deschiderea unui cont la brd, sau cu alte cuvinte am semnat să fiu jecmănit, dar asta povestesc în altă zi.Azi a fot o zi în care am aflat că dacă ai o chitară şi prestezi la ea în metrou şi mai zici ceva  de ay mi morena de mi corazon câştigi bani frumoşi şi voluminoşi, că doar se adună bancnotele de 1 leu. Azi a fost o zi în care am aflat că pot recunoaşte cu uşurinţă un tânăr englez, are pantaloni roşii şi o curea cu o cataramă tare faină, un personaj din alvin and the chipmunks sau un personaj dintr-un desen animat, n-am reuşit să-mi dau seama. Azi a fost o zi în care aşteptam să aştern nişte rânduri aici. Azi a fost o zi…. care încă mai e o zi.

PS: azi a fost o zi în care am mai ascultat încă o data această melodie:

Sidekick- deep fear