eu şi blogu' meu

Două fătuci, tinere ca două lăptuci dezăpezesc o mică maşină. Cred că era un mic Peugeot. Interesant peisaj, să le vezi pe ele, pe  micuţele june cu blugii strâmţi şi căciuliţă cu blăniţă trudind cu ale lor mici lopăţele.

Trec mai departe în drumul meu şi ajung la bancomat. Motivul, zi de chirie. Două bancomate în faţa mea, două cozi. Mă aşez la una dintre ele. La celălalt bancomat, călare pe maşinărie, un el şi o ea se chinuiau să scoată sau să depună nişte bani. Ceva îi unea în mod clar pe amândoi, haurul de pe ei, treningul adidas şi culoarea mai închisă. Pun pariu că nu le e greu cu banii, greu le e cu tehnologia.

Tot mai departe în drumul meu, metrou, nişte cerşetori vorbesc ceva între ei. Nu înţeleg ce. Dar îi văd zâmbind atunci când îşi împart câştigul. Monezi, zornăit de monezi.

Şi tot în drumul meu, lu’ un nene îi sună telefonul. Şi se pare că nu vroia să răspundă şi în acelaşi timp nu vroia să deranjeze pe cei din jur aşa că îl ţinea strâns tare în mâini. Unii  folosesc tasta de silenţios…

Şi staţi că n-am terminat, aproape de casă o tanti se certa într-o parcare cu nişte neni. Nu ştiu care le era motivul. Dar am auzit-o pe tanti folosind cuvântul capitalist. La neni cred li s-a părut ceva vulgar, că au reacţionat cu trimiteri la origini. Şi cred că am exagerat puţin la partea asta…

Ăsta fuse spectacolul lumii văzut şi auzit de măce. O mică parte.

Va urma.