de ce să nu mă dau şi pe treide?
Tuesday, February 2nd, 2010-Prietene, tu ai fost la imax? Mă întrebă prietenul meu imaginar puţin mai devreme. Îi răspund că da, şi cu treaba asta o să tot continui în aceste rânduri. Iaca fusei şi eu la imax. Şi văzui avatar. Şi mi-o plăcut, o fost îimax. Şi dacă tot spuneam pe aici prin ogradă că sunt un trilematic şi mă trilemez într-un spaţiu tridimensional, de ce să nu mă dau pe treide şi pe la imax.
Înainte de a începe filmul a venit un nene introducător care n-a venit singur, a venit cu nişte cuvinte de introducere. Şi ca să accentueze nenea ăsta măreţia ecranului a precizat că ecranul e atât de mare încât pot încăpea nuş câţi elefanţi. Dar de ce trebuie să-mi imaginez eu, spectatorul, că pe o suprafaţă verticală pot încăpea nişte elefanţi ? Au şi elefanţii spirala lor? Şi la ei e cu guru, cu misa, cu dintr-astea? De ce o fi dat elefantul ca unitate de măsură? Altceva nu găsea? Mă gândesc la băţul de chibrit, sau farfurii spălate cu noul detergent de vase (şi aici putea să mai câştige ceva bănuţi dintr-o reclamă), sau dvd-uri piratate cu filmul avatar, sau monezi de 50 de bani, sau doze de suc/bere/ceai (şi aici mai era rost de nişte bănuţi dintr-o reclamă) sau sticle de vin… ş.a.m.d.
Şi pentru că trăim în România, şi pentru unii e deja o scuză, la sfârşitul filmului un nene de culoare rromă, îmbrăcat într-un trening bleu cu alb, îşi ducea frumos cutiile de popcorn şi alte alea la coşul de gunoi, fufele care au stat pe acelaşi rând cu mine, au uitat de acest lucru şi le-au lăsat lângă scaune. Mă gândesc că poate au vrut să-şi marcheze teritoriul şi ca data viitoare să poposească tot pe aceleaşi scaune.
Şi zău că încep cam multe propoziţii şi fraze cu şi!
