punguţa cu două sandvişuri
Mă bate gândul de la o vreme să scriu despre un lucru simplu, despre o pungă, sau despre o punguţă, nu cu doi bani ci cu două sandvişuri (de multe ori în cazul meu) sau punguţa ce conţine pachetul pentru masa de prânz. Dacă mai acum câteva secole scriam despre un manifest al pungii de cadou, azi m-a bătut gândul în metrou să scriu în sfârşit şi despre punga pe care mulţi dintre vecinii mei călători cu metroul o poartă. Pe lângă gând m-a bătut şi un somn de era să uit să cobor dar asta e altă poveste, nu dăm detalii acum.
Ce e aşa special la punga asta pe lângă faptul că ne poartă pachetul de prânz pentru unii dintre noi? Păi modul în care am intrat în posesia ei. Cele mai multe pungi cu care îmi întâlnesc ochii dimineaţa sunt de la farmacie. Fie că e Dona, Centrofarm, Remedio sau vreo altă farmacie nu există dimineaţă în care să nu văd vreuna. Pe locul doi ar fi pungile care au pe ele vreo marcă de îmbrăcăminte, fie că sunt din plastic sau din hârtie şi acestea din urmă fac reclamă la ceva. Şi ar mai fi şi câteva care fac reclamă la vreun operator de telefonie mobilă sau la vreun distribuitor.
Pentru că lucrez într-o firmă cu un număr mare de angajaţi dacă mă uit dimineaţa în frigider aş putea să fac un top al farmaciilor din Bucureşti.
Din aprile o să cam trădez punguţa pentru că sediul firmei se va muta într-o clădire care are şi cantină aşa că sper ca job food-ul de care vorbeam acu ceva vreme să fie mai…. îndestulător (şi la un preţ bun).
… şi hai că am plecat să mai mănânc ceva…
March 15th, 2010 at 10:27 pm
Pungile oferite de cele mai multe dintre farmacii au trei calităţi (sau cel puţin trei văd eu) – sunt rezistente, au o formă plăcută (eu, de exemplu, nu suport pungile tip “maiou”) şi, nu în ultimul rând, vopseaua nu rămâne pe palme (!)
Cam aceatea sunt de fapt calităţile descoperite de mine. Ar mai fi – culorile pale, care nu sar în ochi, şi diferitele dimensiuni – prefer pungile medii spre mici…
Ha! M-am apucat să aduc elogiu pungilor din farmacii! Am luat-o razna! noapte bună!
March 15th, 2010 at 11:40 pm
March 16th, 2010 at 11:57 am
Mace, e cu dus si-ntors, crede-ma, vorbesc din experienta. Am umblat si cu punguta (de la farmacie sau, de cele mai multe ori, de la magazine de cosmetice) si am mers si la cantina. Nici o solutie, nici alta nu sunt bune. Ori daca bagi sandwich-uri, ori daca bagi cartofi+carne, sau orez+carne la cantina e tot aia. Dupa un timp, chiar daca nu iei in greutate, te simti ca naiba…
Eu practic sportul asta de la un timp : cutiuta cu mancarica de acasa, sanatoasa si destul de usoara, ca sa nu mi se lipeasca fundu’ de scaun. Cuptor cu microunde “ieste”, iar restul e poveste. Pam-pam !
March 16th, 2010 at 2:15 pm
Da’ cutiuţa, Leo, cutiuţa, în ce o transporţi la serviciu? Nu tot în punguţă? Ai putea să îţi faci punguţe personalizate – talent la desen ai, ce-ţi mai pasă…
March 16th, 2010 at 2:25 pm
Hihi, Iguana ! In rucsac !
Dar se poate personaliza si rucsacu’, nu ?
Mace, vezi ce discutie aprinsa ai starnit ? Si tu unde umbli ? Sa nu-mi spui ca mananci…
March 16th, 2010 at 2:30 pm
sunt la munci, am mancat sandvisurile aferente celor 8 ore de munca
March 16th, 2010 at 2:35 pm
Am zis io, nu te pui cu intuitia feminina…
March 16th, 2010 at 2:40 pm
ma mai pun eu si imi iau teapa.. asta e
March 16th, 2010 at 5:22 pm
@Leo: sportul asta cu mancarica la pachet, incalzita apoi la microunde il practic si eu din ce in ce mai des in ultimul timp dar sa fac doua sandvisuri imi ia mai putin… si da, tot rucsacu e baza si la mine…. nepersonalizat
March 17th, 2010 at 12:21 pm
[...] prin penumbra ca doi serpi fosforescenti, iar mangaierile lor incep sa ma arda. Incerc sa strig, sa ma zbat, dar mi-e imposibil. Fata mi se schimonoseste si-mi dau lacrimile. Nu mai pot indura [...]