călătorului îi şade bine şi cu o carte la drum
Nu-s eu mare cetitor de cărţi, dar din când în când, în numeroasele mele deplasări cu mijloacele de transport în comun, deplasări prea lungi uneori, profit de prezenţa unei cărţi, citesc şi timpul trece mai repede, şi mai eficient. Ultima carte citită în mare parte în metrou şi puţin şi pe tren este Taj Mahal – O iubire nemuritoare, autor Christian Petit. Şi apropo de cetitul pe drum este şi o vorbă, călătorului îi şade bine şi cu o carte la drum.
Cartea prezintă aventurile unui tânăr bijutier, Augustin Hiriart de Bordeaux, un tânăr francez care după ce îşi dovedeşte măiestria rămâne în serviciul fiului lui Jahangir şi al soţiei sale. La moartea acesteia, împăratul porunceşte să fie construit pentru ea un mausoleu imens.
Drumul până în aceste ţinuturi este plin de aventuri condimentat cu scene de dragoste. Un personaj aparte îl reprezintă Birbal, cel l-a ajutat pe Augustin de nenumărate ori de a scăpa din diferite situaţii, cel care l-a ajutat să ascundă colierele adevărate, Birbal fiind un artist al giumbuşlucurilor.
Pentru cea de-a 315- a aniversare a acestui edificiu, Christian Petit a imaginat un roman de dragoste şi aventuri, pornind de la scrisorile unui bijutier francez din secolul al XVII-lea, al cărui nume a fost asociat cu construcţia celui mai frumos monument din lume: Taj Mahal.
O lectură uşoară, merge şi pe timp de vară… mai ales pe timp de vară.
Articol scris la îndemnul Ştrumfiţei. Ştrumfiţei cu eşarfă, desigur. Mulţam!
May 17th, 2010 at 11:12 am
[...] Măce [...]
May 18th, 2010 at 10:26 pm
[...] Are rost să caut răspunsuri? Nu-i putem învăţa nimic pe oameni, îi putem doar ajuta să descopere ce se află deja în ei. – Galileo Galilei [...]
May 19th, 2010 at 2:28 pm
Şi cum măce n-ea provocat la un turnir cultural, am să-i răspund la duel cu aceleaşi arme. Că aduse vorba, ultima carte pe care am citit-o a fost una de poezii, scrise de Mircea Dinescu – Cele mai frumoase 101 poezii. Volumul este o selecţie de poezii publicate de poetul Dinescu de-a lungul timpului, în cărţile sale. A fost prima dată când am intrat în contact cu latura poetică a lui Dinescu, stârnit pe undeva de curiozitatea de a-l citi pe jurnalistul zbuciumat de la teve, acel personaj cu păreri colorate şi pline de metafore slobode, dar bine plasate. Personaj care ştie când să fie subtil, sau când să fie direct în exprimare, personaj care de altfel îmi este simpatic – pentru că altfel nici nu mă intersectam cu el. Şi dintr-astea 101 poezii, alese ca fiind cele mai frumoase, evident am găsit în mod subiectiv, numai unele care au fost pe placul meu. Bine, nici celelalte nu sunt rele, dar nu probabil că nu le-am înţeles eu substratul. Versurile sunt în rimă, sau albe, despre viaţă, dragoste şi nefiinţă, aşa cum îi şade bine călătorului – asta ca să-l citez pe contemporanul măce. E o carte de citit şi de recitit, în funcţie de stare şi chef. Iar dacă e vorba de chef, şi fiindcă aşa am eu acum chef, am să transcriu poezia Trubadur, după cum urmează:
Eu sunt proprietarul de poduri
sub care-am dormit vreau să spun
şi înger bolnav de exoduri
prin sfrele roz de săpun,
şi monstru mai sunt ce mănâncă
desigur mireasmă de crin
prin valea această adâncă
nu ştiţi, mai trăim, mai murim?
Prieteni miraţi-vă-n grabă
cât încă ard caii sub şa
cât încă zăpada e albă
cât limba e-ntreaga şi ea.
Şi puţină muzicaa…Dacă aţi ascultat Pasărea Colibri şi l-aţi auzit pe Florian Pitiş cum recita nişte versuri, atunci dacă ştiaţi sau nu, erau din Sunt tânăr, doamnă, poezie scrisă de mai sus menţionatul. Poate vă place Mărgineanu. Sau nu. Oricum ascultaţi-l cum cântă pe versurile lui Dinescu. Sună tare maxim. Maxim am zis! Deci…pa.
http://www.youtube.com/watch?v=LOAdb298p9Q
May 19th, 2010 at 2:34 pm
*n-ea provocat
Numai eu şi cu Eba puteam scrie aşa : )
May 19th, 2010 at 11:14 pm
@ake: n-eaua grea, omatu-i mare ..
Si apoi, contemporanul mace, asta suna a artist, un artist, un suflet artist si fin… aici e posibil sa mearga o rima.. ceva legat de o sticla de vin.
Sunt tânăr, doamnă sta frumos in playlist-ul subsemnatului de ceva vreme, dar nu stiam autorul, si uite asa m-am mai culturalizat putin, hm.. si aici ar mai merge o rima..
May 22nd, 2010 at 3:52 pm
Am fost săptămâna asta să-mi cumpăr d’ale ţoalelor , iar într-un magazin nu-mi veni să creadă ochilor ce tricou îmi căzu în mână. La început am zis că nu e posibil. Iar ceea ce se vedea imprimat pe tricou, nu era decât o parte a unor cuvinte oarecare. Dar nu. Privind tricoul mai îndeaproape am văzut că scrie pe el doar numele marelui artist în viaţă, măce. Iar sub el era imprimat simbolul “vieţii în tenişi”. Hait!…îmi zic. Te pomeneşti că măce şi-a lansat pe piaţă linie de îmbrăcăminte pe şustache…Am scos telefonul…şi clic, am făcut poză ca să aduc ş’aici dovadă…
Bine, în cele din urmă mi-am cumpărat alt tricou pentru că nu ştiam dacă ăla e original sau fake…
http://4.bp.blogspot.com/_Nj_xe6rbAi4/S_bPjcY61fI/AAAAAAAAAPA/jMmTKGTJYrY/s1600/SP_A0705.jp
May 22nd, 2010 at 5:24 pm
@ake: foarte tare, e fake! ca daca mi-as fi lansat o linie de vestimentatie as fi facut tam tam in media. Fiind prea tare permite-mi sa lansez un nou articol.
May 22nd, 2010 at 5:27 pm
@ake: si acum, spune drept. sigur nu ai facut nicio modificare?…. stiindu-te un artist in ale trucajelor
May 22nd, 2010 at 7:42 pm
Cross my heart…iar poza e cât se poate de autentică, fără niciun fel de editare. Dacă îmi decontezi tricoul, ţi-l şi cumpăr, că să deţii primul t-shirt contrafăcut cu numele tău.
July 11th, 2010 at 1:26 pm
Am cartea… am primit-o la un moment dat cadou. Usurica dar simpatica…